Toate la timpul lor :)

Se spune ca exista un timp pentru toate, trebuie doar sa astepti timpul potrivit...si de aici se naste intrebarea: Cand e timpul potrivit? Toate se intampla cu un scop, asta e clar si intotdeauna scopul scuza mijloacele... :)

Ma gandeam la intamplarile miraculoase venite la timpul lor (adica atunci cand te astepti mai putin) si cat de rapid trec pe langa noi...

De minuni avem parte in fiecare clipa, numai ca nu stim sa le pretuim, sa ne bucuram de ele fara sa punem intrebari stupide si sa cautam asa zisele raspunsuri logice...Avem ratiune si este normal si firesc sa nu acceptam ceva ce vine fara nici un fel de explicatie...Dureros zic eu, foarte putini dintre noi stiu sa se bucure de lucrurile marunte, suntem mult prea ocupati sa punem intrebari si bucuria momntului trece pe langa noi fara sa ne intrebe de ce nu o bagam in seama...De multe ori sunt convisa ca fiecare si-a dorit sa aiba o putere magica pentru a da timpul inpoi, pentru a indrepta o greseala si pentru a pretui  mai mult momentele cu o persoana draga...si asa se intampla daca nu facem ceea ce trebuie la timpul potrivit...si iata si o intrebare: De unde stim cand este timpul potrivit? Fiecare are raspunsul lui.

Ii multumesc Cerului pentru minunile din fiecare zi, pentru bucuriile si pentru toata tristetea si ingrijorarea ce a fost la timpul ei...Cum as putea sa inteleg si sa pretuiesc binele, fericirea si bucuria daca nu as face cunostinta cu melancolia momentelor ce vin si pleaca mereu la timpul lor...

Inca o zi plangacioasa

Ma deprima extraordinar de tare aceste zile posomorate, ma enerveaza la culme aglomeratia din oras, cum apar cativa stropi de ploaie imediat traficul paralizeaza; oameni din ce in ce mai grabiti si mai agitati, soferi care isi transmit "salutari" intre ei chiar si pt cei morti, tineri care habar nu au cum se tine o umbrela deasupra capului (nu ca umbrela ar veni cu intructiuni de utilizare) dar totusi, incerci sa scoti ochii oricui apare in fata ta cu aceea minunata umbrela? Am inteles vrei sa se observe faptul ca ti-ai asortat umbrela cu geanta si pantofii, nemaipomenit...asta da noutate :))
Vantul s-a gandit sa ii tina de urat ploii, ba mai mult, nici lui nu prea i-au placut acele umbrele uriase si s-a gandit sa le intoarca pe dos asa cum numai el stie :)) (eu m-am distrat copios savurand acele imagini) :)) si ca tot tacamul sa fie complet sa nu uit de satisfactia soferilor (soferi tineri, bineinteles) din momentul in care udau pietonii din cap pana in picioare...asta da distracie, ce sa mai zic?
Si cate si mai cate, ca in fiecare zi plangacioasa...

Ceva simplu?

......... Ma trezesc cu greu, imi fac tabieturile ca in fiecare dimineata si apoi imi caut hainele pe care le voi purta in aceasta zi posomorata. M-am gandit la ceva simplu...si cu "simplu" am ramas in minte. Incercam sa dezlusesc misterele lucrurilor simple...toate bluzele care parca imi erau aruncate in brate din prea plinul dulap imi pareau impopotonate, complicate...cautam ceva simplu, dar in acelasi timp nu stiam sa definesc ce caut cu atata "precizie". Presata de timp am luat ceva la intamplare, m-am impopotonat si am pornit la drum. Timp de cateva zeci de minute am incercat sa gasesc o definitie a lucrurilor simple, a oamenilor simpli...cum sunt ele/ei de fapt?

De cele mai multe ori simplitatea este asociata cu modestia. Din punctul meu de vedere cele doua nu au nici un grad de rudenie. Am observat de'a lungul timpului ca oamenii care se "lupta" pentru painea de a doua zi sunt considerati oameni modesti; ca cei care nu au primit o educatie la timpul potrivit si nu stiu sa se comporte implicit sa se adapteze la diferite situatii din viata de zi cu zi sunt considerati oameni simpli... Simtul obersavatiei (care este foarte dezvoltat, norocul meu) m-a ajutat sa-mi dau seama ca modestia este sora cu impocrizia, din pacate de cele mai multe ori le intalnim doar impreuna, sunt de nedespartit...de cate ori nu ti s-a intamplat sa intalnesti oameni care-ti spuneau "nu-mi place sa ma laud, sunt o persoana modesta" si de fapt scopul lor era ca tu sa le aplauzi meritele (daca exista vreunul). In aceste zile daca esti modest esti apreciat, esti altfel, iti cunosti limitele si te faci remarcat prin simplitatea ta, nu prin reusitele propriilor actiuni. Sa fie oare asa?

Modestie = simplitate ????

Sau....oamenii cu adevarat simpli sunt cei care isi cunosc limitele, au incredere in propriile puteri, nu asteapta "aplauze" pentru nimic si nu spun "sunt modest" pentru a fi apreciat? Acesti oameni ii recunosti dupa ascutimea privirii, dupa zambetul cald si bucuria cu care traiesc fiecare moment, pentru ca au incredere si cunosc proverbul "un sut in fund, un pas inainte".

Despre oameni. Partea I

Inca de mica mi se spunea ca atunci cand doi oameni se imbratiseaza numai au nevoie de cuvinte. Adoram sa vad oameni care se strang in brate cu putere, ma fascina gandul ca isi pot transmite atatea emotii printr-o simpla apropiere. Din pacate in aceste zile vad tot mai rar persoane sincere care se imbratiseaza cu drag.

Ipocrizia si de ce nu, falsitatea a pus stapanire pe fiecare dintre noi. Impartim zambete false in stanga si in dreapta si apoi discret bombanim ceva de "dulce" persoanei careia tocmai i-am zambit, aparent cu caldura si sinceritate. 

Nu stim sa face diferente, preferam sa traim in acelasi egosim si aceeasi ipocrizie dintotdeauna. Nu stim sa le multumim persoanelor ce ne sunt alaturi in orice moment, acelor fiinte pe urmarul caror iti poti aseza capul greu de atatea ganduri si griji. Imbratisarea numai simbolizeaza nimic, este asemeni zambetului fals...dureros, zic eu...Dureros sa te trezesti intr-un anumit moment in care simti nevoie de un zambet sincer si o strangere puternica in brate si nu primesti altceva decat ce ai impartit tu pana in acel moment...ipocrizie...si mai dureros va fi cand vei constientiza ca numai parte de nimic autentic si asta pentru tu ti-ai ales aceasta cale.

Oare atat de greu este sa alegi calea sinceritatii? Sa multumesti celui care iti este aproape?
Bine a zis o persoana apropiata sufletului meu "Nu putem deveni ceea ce trebuie sa fim ramanand ceea ce suntem!"

Despre unele si despre altele...

La gramada! Unul peste altul, calare chiar, nu se tine cont de pozitie, cert este ca e haos total; nu, nu scriu despre nici o orgie sexuala, ci despre gandurile mele care nu-si gasesc locul. Incerc sa ma adun, cum se spune, sa le pun cap la cap dar pur si simplu sunt la gramada.

Nu, nu trec prin nici o perioada dificiala, nu incerc sa exprim tristete sau vreun sentiment de neputinta ca nu-mi pot pune gandurile in ordine... ci pur si simplu este unul dintre acele momente, creative zic eu, in care scriu fara ca macar sa pun punct si virgula (semnele de punctuatie le pun cand citesc ce am scris :) pentru ca nu citesc ce scriu, degetele mele alearga pe tastatura mai ceva ca la un maraton, parca vor sa bata un record mondial, cine stie poate este visul lor :)
Da, acum ai ghicit, este exact acel moment in care bat campii pe romaneste, aberez cat se poate (adica pana in acel moment in care degetele mai au nevoie de o pauza :)
De unde aceasta stare? Sunt in acel loc despre care se spune ca iti aduce painea de a doua zi, nu ca as manca eu multa paine, dar asta este o alta poveste.

Bun, hai sa intram putin in amanunte: despre unele, despre altele...nici eu nu stiu exact despre ce :) asta chiar e foarte tare! :))

La un moment dat gandurile mele au fost mai "linistite" si ma gandeam eu la povestea cu facebook, hi5, twitter (si ce o mai fi), stiu ca acest subiect a fost mega dezbatut dar tot nu am inteles anumite aspecte.

Chiar este necesar sa iti scrii acolo cat de mult suferi tu din cauza unei iubiri neimpartasite? Sau crezi ca multe persoane sunt interesate de activitatile tale diverse, spre exemplu la ce ora dormi, ce faci maine dimineata si cu ce te imbraci, daca cumva mai iesi si tu din casa, mai mergi pe la un film, la o plimbare, aaa, dar chiar si atunci intri pe FB ca doar ai net pe tel, nu? Cred ca incep sa ma prind cum sta cu aceste activitati diverse impartatsite oricui, astepti sa ti se spuna cat esti de tare ca ai mancat paste seara si ai adormit tarziu, dar ai mai trecut si printr-un club inainte sa adormi si totusi te-ai trezit tarziu si ai intarziat la munca si da domne, esti tare! Ma abtin sa intru in prea multe detalii.

 Nu obijnuiesc sa imi scriu pe Facebook toate activitatile cum observ ca se poarta, in scurt timp cred ca citesc cand au fost ultima oara prietenii mei la WC si ce au facut acolo. Nu obijnuiesc sa caut asa zisele vedete si sa obtin cu orice pret "prietenia" lor, am observat ca si acest aspect este la mare cautare, cu cat ai in lista de prieteni mai multe personalitati, cluburi, reastaurante etc. esti super tare! Ce sa mai? Ai intrat in lumea buna! Jos palaria in fata ta si multe "multumiri" ca impartasesti (si nu doar mie) toate (in)activitatile tale.

Si acum hai sa public si eu aceasta activitate de pe blog pe FB sa intru in randul lumii, ca de...asa se poarta :))

Pentru prietenii sufletului meu!

Va multumesc, prieteni dragi!

http://www.youtube.com/watch?v=0tQ-7X1Uo9I&feature=related

Lacatul fara cheie

Acum mult timp am remarcat o zicala "lacatul e la tine, cheia e la mine", m-am ghidat dupa aceasta zicala ani de-a randul...de fiecare data cand ceva nu imi mergea asa cum imi doream imi spuneam ca eu detin cheia si pot deschide lacatul in orice moment, era motivatia mea, poate una prosteasca dar de efect pentru acele vremuri. Timpul mi-a aratat ca aceea cheie pe care o purtam mereu cu mine nu se potrvivea la toate lacatele atarnate elegant de fiecare usa din drumul meu. Dezamagirea a fost mare, dar doar pentru un moment, cautam solutii (noroc ca sunt isteata) si le gaseam, strangeam cu degetele o agrafa de hartie cu care reuseam sa sparg lacatul urias care ma impiedica sa-mi continui drumul. Si tot asa zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, depinde de situatie, acum nu-ti imagina ca singura mea ocupatie era sa sparg lacate :))
Faza cu agrafa am vazut-o in filme, norocul meu ca ma mai uit din cand in cand la cate un film...daca tot am cablu tv si timp liber (cateodata). Tot cu ajutorul timpului am devenit tot mai isteata (modestia nu-mi este familiara) si am realizat ca nu am nevoie de nici o cheie, lacate exista, dar cheia potrivita greu de gasit si agrafa o mai scap printre degete, sunt firave si subtiri...inca nu am gasit obiectul care sa-mi fie de folos, dar am credinta. Cred cu adevarat ca atunci cand imi doresc cu toata fiinta ceva, obtin; am si ajutoare, dar de aceasta data nu sunt obiecte...am ambitie, putere primita in dar de la Tatal Ceresc si nu in ultimul rand dorinta arzatoare.
Am mai aflat (nu de curand) ca totul tine de alegeri, deciziile pe care le iei...Alegi bine, traiesti bine. Chiar daca atunci cand trebuia sa faci cea mai importanta alegere nu ai fost intrebat de nimeni, nici macar nu erai cu adevarat constient pentru a fi capabil sa iei o decizie, dar de acum incolo totul este in mainile tale (in ale mele nu, am palmele micute) poti sa-ti crosetezi drumul cu rabdare si cu alegerile potrivite la timpul oportun.
Exista si lacate fara chei, dar le poti ocoli, iar daca nu, cauta in adancul sufletului tau credinta, care, de cele mai multe ori te intrebi daca ai avut-o vreodata, caut-o atent sau strig-o cu putere si lacatul se va deschide fara nici o cheie.
Cat de simplu poate fi, nu?