Magia Viselor

Ridic privirea catre Tine,

De cate ori nu te-am intrebat "DE CE?"

Acum numai pun aceeasi intrebare stupida de cate ori imi vine,

Pentru ca raspunsul il am tot eu.
Acum privesc pamantul, nu indraznesc sa mai spun cuvinte

Am ganduri destule care ajung la Tine,

Dar fara intrebari, sunt doar multumiri, pentru Tine, Marite!

Tristea ce ma inconjoara vreau sa cred ca o merit,

O primesc demna si numai devin furioasa,

O las sa isi continue ciclul pt ca la timpul ei a venit.

Raspunsuri imi trimiti mereu, dar simt ca niciodata la timpul lor,

Atunci cand disperarea imi e aproape, nu vrei sa o alungi

E o alta incercare, si ma indeamna la asteptari lungi.

Le asezi asa cum numai TU stii, le asezi ca in Magia Viselor.

Iti multumesc! Pentru azi, pentru ieri si poate si pt maine!

Si tu esti om!

"Nimeni nu este perfect", asta stim si auzim aceasta vorba batraneasca de fiecare data cand cineva greseste, ba mai mult si tu o spui pentru ca se intampla des sa calci prin balarii.

Este o scuza cat se poate de utila in multe situatii, ai afirmat ca nu esti perfect si ai scapat de acuzatii. Se spune ca nu exista omul perfect dar practica te duce la perfectiune. Deci trebuie sa practici mai mult daca esti satul (asa cum sunt eu) de aceasta zicala sau mai bine zis scuza penibila.

De multe ori am afimat ca nu exista oameni prosti, ci exista oameni nesimtiti si needucati, nimeni nu face nimic din prostie ci doar ca nu este bine informat, precaut, atent, sau doar din simplul fapt ca vrea sa faca pe desteptul si de...nu ii iese. Ce-i drept e mult mai usor sa judeci decat sa intelegi, sau macar sa incerci sa intelegi. Cel mai greu mi se pare sa inveti in aceasta viata sa fi om! Unii incearca, altii se considera, iar cel mai multi dintre noi nici la maturitate nu realizeaza ce inseamna sa fi om... Toti primim o lectie de viata mai devreme sau mai tarziu, fie ca este de la o persoana mai putin norocoasa decat noi, fie ca este de la un copil, ochii ni se deschid si realizam ca inainte de toate suntem oameni; parca suntem facuti pentru a avea vicii, pentru a ne afunda (cel putin pentru o perioada) in tot ce este nefiresc...si da, totusi avem o scuza "suntem oameni!" Luam decizii gresite, cautam vinovati, strigam oricui nemultumirea si esecurile noastre doar pt ca nu suntem capabili sa ne asumam alegerile facute.

Si eu si tu suntem oameni, ne bucuram impreuna, ne aruncam unul altuia vorbe dure, pastram zambete si imbratisari pt ca de...suntem oameni si uneori suntem duri!

Schimbari...

Fiecare sfarsit inseamna inceputul sau mai bine zis schimbarea...vara si-a incheiat ciclul si schimbarea s-a produs...frunzele parca s-au pictat in nuante calde, copacilor li se face din ce in ce mai frig, numai auzim vrabiutele dimineata dar indata ce deschidem fereastra vantul isi face simtita prezenta...

Ne-am bucurat de un noiembrie aparent calduros, am continuat cu decembrie, o alta schimbare, azi zapada maine 15 grade...In fiecare zi se produce schimbarea, exact asa cum vremea capricioasa trece de la o stare la alta, exact asa suntem si noi...dar noi...incercam sa prezicem vremea, incercam sa avertizam zilele ploioase ca tu sa ai umbrela cu tine si zilele in care mercurul din termometre creste pt ca tu sa renunti la palton, dar de schimbarile tale ca om, schimbarile bruste de stare, de perceptii, de opinie nu avertizeaza nimeni pe nimeni, incearca horoscopul ceva, dar e mult prea general....vrem sa credem ca suntem foarte imprevizibili.

Iata ca a venit vremea mult asteptatei liste...in care toti (sunt convinsa) vrem sa schimbam ceva in anul ce urmeaza, speram la mai bine, la reusitele noastre, la bucurii si imbratisari sincere...Oare de cate vom avea parte? :)

Ne puneam asa zisele target-uri sperand si asteptand ca timpul trecut sa isi spuna cuvantul.

Tragem linie! Incepe Inceputul! Este acel sentiment unic prin care crezi ca o iei de la zero, de cate ori nu ai auzit in jurul tau persoane care iti spun " De la anul ma las de fumat"; "Incepand cu ianuarie incep cura de slabire!"; "Anul asta vreau sa calatoresc, vreau sa fac tot ce nu am apucat sa fac anul trecut"; "De la anul vreau sa imi schimb locul de munca, simt ca pot mai mult"; si tot asa... An dupa an ne dorim schimbarea, dorim imbunatatiri si astea de cele mai multe ori cu putine eforturi...

Iti doresc cat mai multe schimbari in bine, imbratisari sincere si multe zambete!

Acelasi lucru imi doresc si eu!

Un an asa cum ti-l doresti!

Aceea stare cu o lene uite atat de mare!

Aceea stare de acum, ce a fost si atunci, ce revine doar atunci cand nu e timp...nu e timp de leneveala, de savurat ciocolata calda cu alune de padure stand in mijlocul patului cu pilota aruncata peste mine, cu telecomanda in mana dreapta si cu o lene, uite atat de mare, dar revine si nu pot pt ca nu am cum, nu am nici pat, dar am o cana, nu am ciocolata si nici alune de padure, dar am lene uite atat de mare!

Defineste tu altfel starea de plictiseala si nevoia de caldura, lenea asta uite atat de mare, vremea asta care incurajeaza starile mele...

Eu doar asa stiu sa-ti descriu aceea stare cu aceeasi lene uite atat de mare! :)

Toate la timpul lor :)

Se spune ca exista un timp pentru toate, trebuie doar sa astepti timpul potrivit...si de aici se naste intrebarea: Cand e timpul potrivit? Toate se intampla cu un scop, asta e clar si intotdeauna scopul scuza mijloacele... :)

Ma gandeam la intamplarile miraculoase venite la timpul lor (adica atunci cand te astepti mai putin) si cat de rapid trec pe langa noi...

De minuni avem parte in fiecare clipa, numai ca nu stim sa le pretuim, sa ne bucuram de ele fara sa punem intrebari stupide si sa cautam asa zisele raspunsuri logice...Avem ratiune si este normal si firesc sa nu acceptam ceva ce vine fara nici un fel de explicatie...Dureros zic eu, foarte putini dintre noi stiu sa se bucure de lucrurile marunte, suntem mult prea ocupati sa punem intrebari si bucuria momntului trece pe langa noi fara sa ne intrebe de ce nu o bagam in seama...De multe ori sunt convisa ca fiecare si-a dorit sa aiba o putere magica pentru a da timpul inpoi, pentru a indrepta o greseala si pentru a pretui  mai mult momentele cu o persoana draga...si asa se intampla daca nu facem ceea ce trebuie la timpul potrivit...si iata si o intrebare: De unde stim cand este timpul potrivit? Fiecare are raspunsul lui.

Ii multumesc Cerului pentru minunile din fiecare zi, pentru bucuriile si pentru toata tristetea si ingrijorarea ce a fost la timpul ei...Cum as putea sa inteleg si sa pretuiesc binele, fericirea si bucuria daca nu as face cunostinta cu melancolia momentelor ce vin si pleaca mereu la timpul lor...

Inca o zi plangacioasa

Ma deprima extraordinar de tare aceste zile posomorate, ma enerveaza la culme aglomeratia din oras, cum apar cativa stropi de ploaie imediat traficul paralizeaza; oameni din ce in ce mai grabiti si mai agitati, soferi care isi transmit "salutari" intre ei chiar si pt cei morti, tineri care habar nu au cum se tine o umbrela deasupra capului (nu ca umbrela ar veni cu intructiuni de utilizare) dar totusi, incerci sa scoti ochii oricui apare in fata ta cu aceea minunata umbrela? Am inteles vrei sa se observe faptul ca ti-ai asortat umbrela cu geanta si pantofii, nemaipomenit...asta da noutate :))
Vantul s-a gandit sa ii tina de urat ploii, ba mai mult, nici lui nu prea i-au placut acele umbrele uriase si s-a gandit sa le intoarca pe dos asa cum numai el stie :)) (eu m-am distrat copios savurand acele imagini) :)) si ca tot tacamul sa fie complet sa nu uit de satisfactia soferilor (soferi tineri, bineinteles) din momentul in care udau pietonii din cap pana in picioare...asta da distracie, ce sa mai zic?
Si cate si mai cate, ca in fiecare zi plangacioasa...

Ceva simplu?

......... Ma trezesc cu greu, imi fac tabieturile ca in fiecare dimineata si apoi imi caut hainele pe care le voi purta in aceasta zi posomorata. M-am gandit la ceva simplu...si cu "simplu" am ramas in minte. Incercam sa dezlusesc misterele lucrurilor simple...toate bluzele care parca imi erau aruncate in brate din prea plinul dulap imi pareau impopotonate, complicate...cautam ceva simplu, dar in acelasi timp nu stiam sa definesc ce caut cu atata "precizie". Presata de timp am luat ceva la intamplare, m-am impopotonat si am pornit la drum. Timp de cateva zeci de minute am incercat sa gasesc o definitie a lucrurilor simple, a oamenilor simpli...cum sunt ele/ei de fapt?

De cele mai multe ori simplitatea este asociata cu modestia. Din punctul meu de vedere cele doua nu au nici un grad de rudenie. Am observat de'a lungul timpului ca oamenii care se "lupta" pentru painea de a doua zi sunt considerati oameni modesti; ca cei care nu au primit o educatie la timpul potrivit si nu stiu sa se comporte implicit sa se adapteze la diferite situatii din viata de zi cu zi sunt considerati oameni simpli... Simtul obersavatiei (care este foarte dezvoltat, norocul meu) m-a ajutat sa-mi dau seama ca modestia este sora cu impocrizia, din pacate de cele mai multe ori le intalnim doar impreuna, sunt de nedespartit...de cate ori nu ti s-a intamplat sa intalnesti oameni care-ti spuneau "nu-mi place sa ma laud, sunt o persoana modesta" si de fapt scopul lor era ca tu sa le aplauzi meritele (daca exista vreunul). In aceste zile daca esti modest esti apreciat, esti altfel, iti cunosti limitele si te faci remarcat prin simplitatea ta, nu prin reusitele propriilor actiuni. Sa fie oare asa?

Modestie = simplitate ????

Sau....oamenii cu adevarat simpli sunt cei care isi cunosc limitele, au incredere in propriile puteri, nu asteapta "aplauze" pentru nimic si nu spun "sunt modest" pentru a fi apreciat? Acesti oameni ii recunosti dupa ascutimea privirii, dupa zambetul cald si bucuria cu care traiesc fiecare moment, pentru ca au incredere si cunosc proverbul "un sut in fund, un pas inainte".