Dincolo de mine

Dincolo de trup sunt cele mai frumoase aspecte dar si cel mai greu de descoperit. Ne ingrijim de ambalaj, prima impresie conteaza dar urmatoarele? Ne "hranim" trupul si uitam ce este dincolo de el. Aratam doar ce ne convine si educam modul in care vrem sa fim priviti si tratati, ne ascundem emotiile, trairile si de cele mai multe ori si sentimentele si asta pentru ca dialogul zilelor noastre este fascinant: oamenii vorbesc fara sa se auda, te intreaba fara sa fie interesati de raspuns, te sfatuiesc fara sa le ceri parerea, te ghideaza fara ca ei sa vada, te felicita ca sa le raspunzi la fel, se supara daca nu faci ca ei, iar in final te parasesc daca indrznesti mai mult decat ei isi doresc.

Ce se ascunde dincolo de tine?

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Ceva simplu?

......... Ma trezesc cu greu, imi fac tabieturile ca in fiecare dimineata si apoi imi caut hainele pe care le voi purta in aceasta zi posomorata. M-am gandit la ceva simplu...si cu "simplu" am ramas in minte. Incercam sa dezlusesc misterele lucrurilor simple...toate bluzele care parca imi erau aruncate in brate din prea plinul dulap imi pareau impopotonate, complicate...cautam ceva simplu, dar in acelasi timp nu stiam sa definesc ce caut cu atata "precizie". Presata de timp am luat ceva la intamplare, m-am impopotonat si am pornit la drum. Timp de cateva zeci de minute am incercat sa gasesc o definitie a lucrurilor simple, a oamenilor simpli...cum sunt ele/ei de fapt?
De cele mai multe ori simplitatea este asociata cu modestia. Din punctul meu de vedere cele doua nu au nici un grad de rudenie. Am observat de'a lungul timpului ca oamenii care se "lupta" pentru painea de a doua zi sunt considerati oameni modesti; ca cei care nu au primit o educatie la timpul potrivit si nu stiu sa se comporte implicit sa se adapteze la diferite situatii din viata de zi cu zi sunt considerati oameni simpli... Simtul obersavatiei (care este foarte dezvoltat, norocul meu) m-a ajutat sa-mi dau seama ca modestia este sora cu impocrizia, din pacate de cele mai multe ori le intalnim doar impreuna, sunt de nedespartit...de cate ori nu ti s-a intamplat sa intalnesti oameni care-ti spuneau "nu-mi place sa ma laud, sunt o persoana modesta" si de fapt scopul lor era ca tu sa le aplauzi meritele (daca exista vreunul). In aceste zile daca esti modest esti apreciat, esti altfel, iti cunosti limitele si te faci remarcat prin simplitatea ta, nu prin reusitele propriilor actiuni. Sa fie oare asa?
Modestie = simplitate ????
Sau....oamenii cu adevarat simpli sunt cei care isi cunosc limitele, au incredere in propriile puteri, nu asteapta "aplauze" pentru nimic si nu spun "sunt modest" pentru a fi apreciat? Acesti oameni ii recunosti dupa ascutimea privirii, dupa zambetul cald si bucuria cu care traiesc fiecare moment, pentru ca au incredere si cunosc proverbul "un sut in fund, un pas inainte".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu