Despre unele si despre altele...

La gramada! Unul peste altul, calare chiar, nu se tine cont de pozitie, cert este ca e haos total; nu, nu scriu despre nici o orgie sexuala, ci despre gandurile mele care nu-si gasesc locul. Incerc sa ma adun, cum se spune, sa le pun cap la cap dar pur si simplu sunt la gramada.

Nu, nu trec prin nici o perioada dificiala, nu incerc sa exprim tristete sau vreun sentiment de neputinta ca nu-mi pot pune gandurile in ordine... ci pur si simplu este unul dintre acele momente, creative zic eu, in care scriu fara ca macar sa pun punct si virgula (semnele de punctuatie le pun cand citesc ce am scris :) pentru ca nu citesc ce scriu, degetele mele alearga pe tastatura mai ceva ca la un maraton, parca vor sa bata un record mondial, cine stie poate este visul lor :)
Da, acum ai ghicit, este exact acel moment in care bat campii pe romaneste, aberez cat se poate (adica pana in acel moment in care degetele mai au nevoie de o pauza :)
De unde aceasta stare? Sunt in acel loc despre care se spune ca iti aduce painea de a doua zi, nu ca as manca eu multa paine, dar asta este o alta poveste.

Bun, hai sa intram putin in amanunte: despre unele, despre altele...nici eu nu stiu exact despre ce :) asta chiar e foarte tare! :))

La un moment dat gandurile mele au fost mai "linistite" si ma gandeam eu la povestea cu facebook, hi5, twitter (si ce o mai fi), stiu ca acest subiect a fost mega dezbatut dar tot nu am inteles anumite aspecte.

Chiar este necesar sa iti scrii acolo cat de mult suferi tu din cauza unei iubiri neimpartasite? Sau crezi ca multe persoane sunt interesate de activitatile tale diverse, spre exemplu la ce ora dormi, ce faci maine dimineata si cu ce te imbraci, daca cumva mai iesi si tu din casa, mai mergi pe la un film, la o plimbare, aaa, dar chiar si atunci intri pe FB ca doar ai net pe tel, nu? Cred ca incep sa ma prind cum sta cu aceste activitati diverse impartatsite oricui, astepti sa ti se spuna cat esti de tare ca ai mancat paste seara si ai adormit tarziu, dar ai mai trecut si printr-un club inainte sa adormi si totusi te-ai trezit tarziu si ai intarziat la munca si da domne, esti tare! Ma abtin sa intru in prea multe detalii.

 Nu obijnuiesc sa imi scriu pe Facebook toate activitatile cum observ ca se poarta, in scurt timp cred ca citesc cand au fost ultima oara prietenii mei la WC si ce au facut acolo. Nu obijnuiesc sa caut asa zisele vedete si sa obtin cu orice pret "prietenia" lor, am observat ca si acest aspect este la mare cautare, cu cat ai in lista de prieteni mai multe personalitati, cluburi, reastaurante etc. esti super tare! Ce sa mai? Ai intrat in lumea buna! Jos palaria in fata ta si multe "multumiri" ca impartasesti (si nu doar mie) toate (in)activitatile tale.

Si acum hai sa public si eu aceasta activitate de pe blog pe FB sa intru in randul lumii, ca de...asa se poarta :))

Pentru prietenii sufletului meu!

Va multumesc, prieteni dragi!

http://www.youtube.com/watch?v=0tQ-7X1Uo9I&feature=related

Lacatul fara cheie

Acum mult timp am remarcat o zicala "lacatul e la tine, cheia e la mine", m-am ghidat dupa aceasta zicala ani de-a randul...de fiecare data cand ceva nu imi mergea asa cum imi doream imi spuneam ca eu detin cheia si pot deschide lacatul in orice moment, era motivatia mea, poate una prosteasca dar de efect pentru acele vremuri. Timpul mi-a aratat ca aceea cheie pe care o purtam mereu cu mine nu se potrvivea la toate lacatele atarnate elegant de fiecare usa din drumul meu. Dezamagirea a fost mare, dar doar pentru un moment, cautam solutii (noroc ca sunt isteata) si le gaseam, strangeam cu degetele o agrafa de hartie cu care reuseam sa sparg lacatul urias care ma impiedica sa-mi continui drumul. Si tot asa zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, depinde de situatie, acum nu-ti imagina ca singura mea ocupatie era sa sparg lacate :))
Faza cu agrafa am vazut-o in filme, norocul meu ca ma mai uit din cand in cand la cate un film...daca tot am cablu tv si timp liber (cateodata). Tot cu ajutorul timpului am devenit tot mai isteata (modestia nu-mi este familiara) si am realizat ca nu am nevoie de nici o cheie, lacate exista, dar cheia potrivita greu de gasit si agrafa o mai scap printre degete, sunt firave si subtiri...inca nu am gasit obiectul care sa-mi fie de folos, dar am credinta. Cred cu adevarat ca atunci cand imi doresc cu toata fiinta ceva, obtin; am si ajutoare, dar de aceasta data nu sunt obiecte...am ambitie, putere primita in dar de la Tatal Ceresc si nu in ultimul rand dorinta arzatoare.
Am mai aflat (nu de curand) ca totul tine de alegeri, deciziile pe care le iei...Alegi bine, traiesti bine. Chiar daca atunci cand trebuia sa faci cea mai importanta alegere nu ai fost intrebat de nimeni, nici macar nu erai cu adevarat constient pentru a fi capabil sa iei o decizie, dar de acum incolo totul este in mainile tale (in ale mele nu, am palmele micute) poti sa-ti crosetezi drumul cu rabdare si cu alegerile potrivite la timpul oportun.
Exista si lacate fara chei, dar le poti ocoli, iar daca nu, cauta in adancul sufletului tau credinta, care, de cele mai multe ori te intrebi daca ai avut-o vreodata, caut-o atent sau strig-o cu putere si lacatul se va deschide fara nici o cheie.
Cat de simplu poate fi, nu?