Inca de mica mi se spunea ca atunci cand doi oameni se imbratiseaza numai au nevoie de cuvinte. Adoram sa vad oameni care se strang in brate cu putere, ma fascina gandul ca isi pot transmite atatea emotii printr-o simpla apropiere. Din pacate in aceste zile vad tot mai rar persoane sincere care se imbratiseaza cu drag.Ipocrizia si de ce nu, falsitatea a pus stapanire pe fiecare dintre noi. Impartim zambete false in stanga si in dreapta si apoi discret bombanim ceva de "dulce" persoanei careia tocmai i-am zambit, aparent cu caldura si sinceritate.
Nu stim sa face diferente, preferam sa traim in acelasi egosim si aceeasi ipocrizie dintotdeauna. Nu stim sa le multumim persoanelor ce ne sunt alaturi in orice moment, acelor fiinte pe urmarul caror iti poti aseza capul greu de atatea ganduri si griji. Imbratisarea numai simbolizeaza nimic, este asemeni zambetului fals...dureros, zic eu...Dureros sa te trezesti intr-un anumit moment in care simti nevoie de un zambet sincer si o strangere puternica in brate si nu primesti altceva decat ce ai impartit tu pana in acel moment...ipocrizie...si mai dureros va fi cand vei constientiza ca numai parte de nimic autentic si asta pentru tu ti-ai ales aceasta cale.
Oare atat de greu este sa alegi calea sinceritatii? Sa multumesti celui care iti este aproape? Bine a zis o persoana apropiata sufletului meu "Nu putem deveni ceea ce trebuie sa fim ramanand ceea ce suntem!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu