Iata cat de curajoasa am fost, am aruncat furia cat mai departe (am o precizie si o forta cand arunc cu "obiecte"...ehe, de n-ai vazut asa ceva), de aceea inexplicabila disperare numai vorbesc (am trimis-o in concediu acum, era destul de obosita si statea pe capul meu), dar pot vorbi despre linistea care o simt acum (am strigat-o, am certat-o ca si-a luat vacanta fara ca eu sa-i dau voie si s-a intors), acum e bine...Este o noua zi!
Simt din nou ca acele momente perfecte (pentru mine) sunt doar ale mele si ma bucur, le tin langa mine, aproape ca le imbratisez, nu vreau ca nimic sa le mai alunge.
Acum cateva seri prietenul sufeletului meu, Victor, mi-a spus ca manifest stare de melancolie...sa fie oare asa? Eu zic ca nu, a fost doar o perioada noua si in acelasi timp dificila (tot ce este nou, pt mine este dificil), dar acum totul este pe linia de plutire...
Ce? Tie nu ti s-a intamplat nici macar odata in viata asta agitata pe care o conduci cu atata mandrie sa nu stii cum sa reactionezi in fata necunoscutului si pur si simplu ca calci prin balarii???? Ba eu sunt sigura ca oricine a avut aceasta "experienta" cel putin odata...Am realizat ce este important pentru mine, mi-am pus asa zisele target-uri, da domne, am si eu stadardele mele :) si acum sunt linistita.
Am acel sentiment unic: Iubesc si sunt iubita! Ce poate fi mai perfect de atat?
Hai ca am aberat destul si pentru azi, nu uita: Este si maine o zi! :)
Pe maine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu