De multe ori am inecrcat sa definesc acest termen "iubire", dar gaseam explicatii de moment, categoric in functie de starea de spirit. Daca simteam ca nu-mi lipseste nimic gandeam ca iubirea ma completeaza, ma face mai frumoasa, mai increzatoare, in secunda urmatoare alte ganduri imi strabateau mintea. Niciodata sa ma multumeasca pe deplin. Ador momentele in care ma simt iubita, de familie, de persoane apropiate si de persoana speciala de langa mine. Consider ca iubirea este privita diferit odata cu inaintarea in aceasta cursa numita viata. Detest oamenii slabi care dupa o dezamagire in viata persoanala pun o eticheta pe fruntea tuturor si spun "Nu voi mai iubi niciodata, inima mi-e ranita, etc" "Toti sunt fel!"; toti sunt cum vrei tu sa ii vezi si in mometul in care ai pus bariera, fi sigura ca nici un print pe cal alb nu va aparea in fata ta cu acel buchet de flori mult dorit.
Si aceste ganduri, afirmatii le auzi doar in adolescenta, pana in acest moment eu nu am auzit nici un om matur, fie femeie sau barbat care se desparta dupa o anumita perioada de timp si sa spuna "nu-mi mai doresc pe nimeni alaturi, toti/toate sunt la fel, prefer sa fiu singur/a", nu, deoarece o persoana matura reuseste sa faca diferente. Si cu atat mai putin sa auzi spunand "cand vei fi cu ea te vei gandi la mine, sunt o mie ca ea niciuna ca mine" si asa mai departe. Copilarii....imaturitate si de ce nu prostie...Cu toate ca am afirmat de multe ori ca nu exista oameni prosti, ci oameni nesimtiti si needucati.
Iubirea privita din ochii mei este diferita, consider ca se formaeaza in timp si indragosteala de la inceput nu este decat atractia fizica, chimia aceea dintre 2 persoane si sentimentul ca in sfarsit am intalnit pe cineva care sa fie asa cum imi doresc, dar nu iubire. Nu am stiut sa-mi iubesc parintii inca din prima clipa in care m-au adus pe lume, am invatat sa ii iubesc in timp si asta pentru ca imi ofereau ceva in schimb: atentie, afectiune, siguranta. Si aici e o problema, de cele mai multe ori asteptam ceva si apoi oferim. Dar ce se intampla daca intalnesti persoana potrivita, fara ca tu sa stii, astepti ceva de la ea, ea nu iti ofera nimic deoarece asteapta ceva de la tine, niciunul nu ofera nimic, niciunul nu primeste nimic si atunci...nu se formeaza relatia... As putea sa dezbat acest subiect la nesfarsit, aaa, si am uitat sa specific ca ador sa fiu contrazisa, imi place sa "caut" argumente :)
of iubirea asta,din punctul meu de vedere iubirea este cel mai important lucru pe care omul il poate oferii si cel mai profund sentiment pe care il poate simtii.Asa cum ziceai si tu o relatie nu este posibila dak niciunul nu ofera nimic si niciunul nu face compromisuri sau dak numai unul dintre parteneri se implica.
RăspundețiȘtergere