Iti amintesti acel moment de nedescris, moment in care simteai ca singurii tai stapani sunt furia si disperarea?Iti amintesti sentimentele de neputinta dintr-un moment care parea perfect?
Stiu ca vrei sa le uiti, incerci, dar te urmaresc fara sa vrei, mereu te uiti in spate, speri sa se piarda in zare dar in secunda urmatoare le simti in spatele tau, intorci capul dar nu vezi nimic...totusi sunt acolo...
Inca de mica mi-a placut foarte mult sa scriu cu creionul si sa ma folosesc de guma de sters, era o noutate si ceva nemaipomenit pt mine, eram fascinata de puterea gumei de sters...cum doar cu cateva miscari disparea tot ce am scris, desenat... Imi doresc acum aceea guma de sters care prin puterea ei sa imi stearga din minte acele momente scrise cu vorbe dure...Am remarcat astazi o afirmatie "Este si maine o zi!", da este, dar nu cumva te intrebi daca va fi ca aceasta?
Si daca mai multe aspecte te indeamna sa crezi ca va fi la fel, ce faci? Incerci sa te ascunzi? Numai privesti in urma si ignori? Sau infrunti?
Eu ce as face?
Ramane de vazut! Pe maine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu