Ca in fiecare dimineata rasfoiesc ziarele, arunc privirea fugitiv peste stirile interminabile despre mondenitatile noastre si o opresc asupra unui articol care ma cutremura. Citesc si nu-mi vine a crede. Mainile imi tremura de furie si am un nod in gat cand ma gandesc la durerea proaspetelor mamici. "Trei bebelusi au murit in incediul de la maternitatea Giulesti" asa suna titlul stirii care ma revolta.
Aseara o veste neasteptata a distrus orice urma de bucurie din sufletele unor femei neajutorate, singurul lucru la care visau era sa isi tina in brate copilul nascut prematur si sa se simta cu adevarat mamici, in schimbul acestui vis, au primit vestea ca pruncul lor a ars in sectia de reanimare, aceea vietate care s-a zbatut in pantecul lor luni intregi numai exista. Flacarile n-au iertat nimic, alti 8 bebelusi au suferit arsuri grave. Si totul datorita instalatiei de aer conditionat. Cine este raspunzator? Nici un vinovat, nici o explicatie nu poate alunga durerea, neputinta si gandurile furioase ale acestor femei.
Ai dreptate,nici un vinovat, nici o explicatie nu poate alunga durerea nici unui om aflat intr-o situatie de genul acesta dar gasirea si pedepsirea aspru a vinovatilor ar putea duce,nu k ar duce sigur,la eviatarea de astfel de tragedii pe viitor si consider k si noi toti avem partea noastra de vina prin indiferenta fata de tot ceea ce se intampla rau in tara asta avand in vedere k la noi totul merge pe sistemul "las-o asa k merge"
RăspundețiȘtergereImi e greu sa comentez, e dureros sa ma gandesc si imposibil sa ma pun in pielea unui om care sufera o astfel de tragedie. Si as fi dobitoc sa nu recunosc ca noi ceilalti suntem cei norocosi, si constient ca doare atat de mult incat sa spun "Doamne Dumnezeule!!! Ce ai facut???" Traim intr-o lume si o societate in fata careia nu mai putem zambi, in care nu mai iese soarele, o societate eclipsata la propriu dragii mei.Nu ne ramane decat sa ne gandim la noi si cei apropiati, la ziua de maine, la ziua pe care o petrecem cu fiintele dragi si fiinta pe care o iubim. Asta ma reprezinta pe mine acum. Iubesc, dar nu mai am speranta... o speranta de ce nu speciala, veridica suta la suta. Si hai totusi sa luptam, nu cu societatea... cu noi INSINE
RăspundețiȘtergere